O lumină oarbă mă-ncălzește,
Prin fereastra albă se lungește
Pe băncile din clasa goală.
A rămas doar numai praful
Pe suprafața unei cărți,
Dar ale sale pagini roase
S-au înecat în lumea neagră...
Dar tabla a rămas aceiași,
Pe-un colț de bancă stă un chip
A cărui umbră nu mai este.
Peste o clipă, rămîne totul nemișcat...
Par un Nimica și-un Tot Întreg.
Oare cînd mă voi trezi din viață
În acel vis din gîndul meu?
Frumos mi-am adus și eu aminte,mi-a străpuns în adîncul sufletului meu!
ReplyDelete