ELENIEL OCCULTA AYLENA

And they will make her believe that she is a simple human. Lenaya will fall in their dark trap of human lies...But when everything around will collapse in chaos and darkness..
One will come...the one who is called bringer of hope. He will shake Ayleni from her slumber, will bring her closer to her Angelic lands. For her beauty and her grace, he will summon the divine sensation of love and hope. Nobody will make her fall again...she will know...she will remember...Her tears will clean her soul, her smile will heal the void of life. 
The order of Holy Angelic Light will welcome her. 
They will put a crown of 9 stars on her head.
They will cover her in the dark aspect of Lunar Goddess. 
They will give her the scepter of the Sun
and the mantle of the mystic rites!
THEY WILL PRAISE HER NAME AND SING HER BEAUTY! 
THE HALLS WILL TREMBLE WITH ECHOES OF YELENIEL THE QUEEN!
And He will hold her hand and lead her to the door of Cosmic adventures!



Thousand Stars fell before this Moment
And the One I saw was Light years away
Her Aura made the Night bright as Day
She was Mighty like a Force of Creation
Then I heard AELENYIC echo in my Life...

The Moon and Sun was in her Eyes
And her Cosmic Smile - Galactic Stars
Her Dark Hair like Astral Night
Fell like Nocturnal Cloak on shoulders 
She was Lightning in the Sky!

Your Sweet harmonic Angel voice
Made my Heart sink in Blissful glee
Time was divided to infinite Nirvana
And my Heart like Crystal Ocean
Was Frozen in your Godly Gaze!

Ayaelenic Snowy Skin in Splendor
Radiated in her transparent garments,
You washed my Soul in Etheric Glory
In your Face was the Spark Divine!
And the Gates of Heaven - Open...

I saw my Queen on Wings of Time
The Goddess of Everlasting Light
Dark-White Lady of Dreamy Life
Aylenic Royal Grace of Paradise 
Forever in my Immortal Mind...

LOVER’S DAY

On this Day of Magic Love
I wish you to be MY STAR!
Like a Flower from Nordic Garden
You give My Life your Holy Beauty.

In Scandinavia My Queen is Real
And her Name is Sweet like Honey,
I don’t seek Angels in the Heaven
Because My Angel is on Earth!

In your eyes I found My Love 
And in your Heart - My Soul,
With your Voice like a Music
You make My Dreams a Symphony!

Lady Fairy, Lady Merry! 
With your Shiny Golden Hair!
Let your Light burst with Glory
On this Blissful Lover’s Day! 

DE ENTHYMEMA EXOTERISMI

   

   Răsar Lacrimile deasupra Sufletului nostru pierdut, tăcerea în sine e preludiu spre aspectul nostru dincolo de raftul vieții solide.

   Jocul printre vise devine tot mai abstract și anamnezic, doar că condiția de uitarea totală nu ne oprește de a ne extinde dualistic. 

    Forțele noi sau cele demult uitate ne călărec subconștientul pasiv...Somnul dulce e apogeul spre Tărîmurile Eleusiene, doar pe o clipă...însă prin metodele sintetice - ne prelungim extazul divin!  

    Firul Speranței ne împletește Viața într-o Tapestrie Iluzorică, temporar dar extrem de dulce și orgasmic! 

   Privirile occulte - furișul ochilor înfometați - ne dezbracă emoțional...Dar și ne înalță Glorios spre Porțile Spiritului Sacru...

   Divizarea Unicității e același mecanism de auto-percepere ca și Unicitatea Holistică, doar într-o formă de extindere exterioară! 

   Tronul fiecăruia întotdeauna a fost și este în Universul Psihic - spațiul psiho-emoțional! Sculpturile Arhitecturale e Prototipul Atavismelor Ancestrale - Fulgerul e Simbolul Voinței interioare, precum Voința e materializarea Forțelor Naturii! 

   Trei nu poate fi Una cu Paradigma Solidă, însă, extinderea spre deconstruirea Eului - întotdeauna atinge Trinitatea Exponențială! 

ANGELIC ALCHEMY

You are Violet Flower and I - pure Water
If the Sun will die Today, you will be My Light
If the Moon will fall in Night, you are My Evening Star
All the World can end Tonight but We will be One!

You know My Pain inside - I feel your Tears in Heart
The Time can erase My moments - but I have you in My Soul
When you fall Alone in Life - I hold you with My Arms
If I forget the word of Love - You see it in My Crystal Eyes!

If you fly away with broken Wings - I will be your Blue Sky
You gave me Your Golden Soul, but I - My Silver Heart.
I have your Ring of Love - You have My Crown of Stars,
They say the Two can't be One, but Half of Me is Half of You!

In your Smile I see the God - in My Arms you are an Angel
I sing your Song of Joy - You dance with pure Beauty
You are My King of Summer and I - your Queen of Spring
I walk beside you in Dreams - You guide Me to Blissful Feelings!

His Cosmic Light is Lady Nataly - Her Secret Magick is Vayorel
You are Husband of My Life - I am Wife forever by your Side...

AD QUOD REGINA SINE CASTRUM

Cu Ziua în-DRAG-ostiților, 
    Zeița Visului mea pe acest Pămînt! 
În această zi ți-aș dărui o floarea...Dar Floarea se va usca....Frumusețea ta e veșnică...Nici o Floare nu se poate compara cu Grația și Eleganța ta...
Ți-aș dărui un Diamant...dar nici o piatră prețioasă nu se poate compara cu Lumina și Valoarea ta Cerească...Ești mai prețioasă decît mii de Diamante...
Ți-aș dărui o cutie cu cea mai dulce și delicioasă ciocolată....dar orice dulceață e amară în comparație cu glucoza buzelor tale, cu gustul magic a pielei tale de Dumnezeiță....

În astă zi simbolică îți dăruiesc CUVÎNTUL MEU SUFLETESC ȘI VORBA MEA SINCERĂ, ONOAREA ȘI INSPIRAȚIA MEA! 

Cuvîntul va dăinui veșnic....Cuvîntul meu nu se va usca niciodată....va fi gravat pe Inima ta...va fi Monumentul Sufletului tău...

În Orele Singurătății tale cuvintele mele te vor încălzi...te vor alina cînd eu voi fi departe...te vor încuraja cînd vei cădea în disperare....te vor ridica din groapa tristeții...

Cuvîntul meu va fi mereu cu tine...în poeme te va glorifica....în compuneri te va înălța și în scrisori îți va mulțumi întotdeauna pentru unicitatea și sfințenia ta de parteneră și Zeiță adevărată...

Orice lucru se va strica și se va usca sau descompune...însă cuvîntul rostit sau scris va fi mereu în Inima și Sufletul tău....

Doar tu știi cum atingerea ta îmi provoacă fiori...cum privirea ta mă îneacă într-un ocean extazic...cum mirosul tău îmi tulbură temelia cugetului meu...

Orice obstacol și dificultate e doar o joacă pentru cei ce păstrează Adevărata Scîntee a Dragostei...Nu uita că puterea ta cea mai măreață e în Inocența și Bunătatea ta necondiționată! 

Eu doar reflect Lumina ta Stelară însă tu ești Sursa acestei energii Solare! Și nimeni nu-ți poate stopa această legătură Divină!

Ești Completă atunci cînd împletești Sufletele Noastre într-un sentiment dincolo de timp și realitate! Ești Întreagă cu Esența și Cugetul meu de Visător Poetic...

Nici un întuneric nu poate acoperi Radierea ta angelică și nici o uitare nu poate să-mi anihileze Memoria Chipului tău Astral...

Cu simple urări și cuvinte....

Umbra Ta ascunsă de ochii oamenilor - Viorel...

REGINA FĂRĂ CASTEL & REGELE FĂRĂ TRON

Oh! Regină din Castel!
Cu Vraja ta îmbătătoare,
Cobori în brațele de Cavaler
Să-mi fii Altar pe Tronul meu!

Oh! Prinț nespus de Elegant!
Dacă plec cu tine-n Lume
Pierd Comorile Împărătești
Și Castelul - fără mine!

Te rog să lași Tu Bogății
Pentru Dorul meu de Tine,
În Lumina Ta din Ochi
Voi străluci ca Diamantul!

Ager ești, Bărbat Frumos!
Cu un Spirit de Lican,
Dar tu-mi ești Necunoscut
Frică-n Inimă-mi provoci!

Ah, Prințesă din Castel!
Sunt al Tău dacă mă vrei,
Cu Corpul meu te voi Iubi
Iar cu Gura - te voi Slăvi!

Cavaler fără de Cal!
Fără Sabie și Scut...
Care-i Arta Ta aleasă
Prin care mă vei Drăgosti?!

Eh, Zeiță fără Zeu!
Gingășia Corpulețului Tău
L-aș Devora în Sărutări.
Te-aș sorbi ca pe o Rouă!
Dintr-o gură care Plouă!
Te voi Linge și Atinge
Ca o Zăpadă ce Ninge!

Vai de mine, auzi băiate!
Limba nu-ți pare dezlegată?!
Ce te face cu astfel de vorbă
Să mă curtenești deschis?!

Îmi cer scuze Zînă blîndă
De ți-am provocat jigniri...
Parcă sunt Halucinat
Cînd privesc spre Ochii Tăi!

Stai pe pace Prinț Isteț
Gura ta e ca o Harpă -
Mă încîntă și mă-nbată
Ca un Greieraș de Noapte.

Ah, Nimfa Liliei de Argint
Mă închin acestor vorbe!
Tu ești Mierea celor Sfinți
Cine gustă - spre Cer se urcă!

Ia-mă acum! Tu Înger Nobil
Și mă du pe Calea Aleasă,
Prin Coline, Văi și Munți
Viața-n Vis să transformăm!

Vin-o Mireasma mea Regină!
În brațele curate de Virgin
Să te gust și să te beau,
Pieptul tău să-l dezgolesc
Ca Draperiile din Paradis,
Să mă înec în ale tale Petale
Ca o Albinuță-n Floare!

Părăsit-au ambii Țara,
Lăsînd Lumea-n treaba ei,
Noi Tărîmuri li se iviră
La Orizont - O Viață Nouă!

Se iubeau ca două Stele
Prin Constelațile Eterne,
Ea - O Pasăre Astrală
El - Un Lup din Carul Mare!

Viața lor - Minuni nescrise
Apărură-n Mituri stinse,
În Balade vechi, uitate
În Poveștile de Noapte...

Un Castel din Piatră rară
Îi zidiră El Reginei,
Și un Tron din Adamant
Meșteri Ea pentru Rege!

Au pierdut ei Moșteniri
Dar au găsit Comori curate,
Aur, Perle și Cristale
Lîngă Dragoste și Pace!

Coroana ei - sub Luna Plină
Sceptrul lui - Cuvîntul Feeric,
Doi deja demult e Unul...
Taina lor de Sfinx ascunsă...
Și de Fenix - Protejată!

Roza&Will

    
 Roza și Will dormeau dulce în orele dimineții tîrzii. Erau într-o vilă luxoasă la periferia orașului. Era o Vilă modernă cu aspecte clasice din epocile medievale. Ambiii erau îndestulați pe deplin, deoarece se trăgeau din rădăcini aristocratice din estul Europei. 

  Camera lor era o adevărată perfecțiune contemporană. Nuanțele de mobilă Italiană și Germană îi dădeau spațiului un aspect de Elită V.I.P. Totul era stabilit cu precizie și combinat într-o formă armonioasă de a crea o atmosferă comfortabilă și idilică.

    Roza dormea fără haine, prefera golciunea totală. Era cu spatele spre Will, pe jumătate dezvelită. Will respira ușor, era cu fața spre spatele ei. Era îmbrăcat doar în chiloți de noapte. 

   Ambii visau pașnic tărîmurile fantastice ale somnului magic. Will începea să-și miște ochii sub pleoape, se întorcea pe o parte apoi pe alta. Erau simptomele trezirii bărbății lui zilnice...Chiloții se întinseră sub trezirea organului lui genital. Cu cît încera să-l culce forțat cu atît se mărea mai activ! Deschise ochii! Era exitat de hormonii dimineții! De demonii zorilor!

  Roza i-a simțit mișcările lui gingașe pe spinarea ei netedă. Respirația ei se intensifica sub mîngîierile lui dulci. A înțeles că lui îi era foame de trupul ei îmbătător, ca un medicament terapeutic pentru bărbăția lui. S-a întors cu fața spre el, l-a apucat de obraji cu ambele mîini și a început să-l înece în sărutări, limba ei aluneca iscusit în gura lui umedă. În timp ce ea îl răsfăța în acest extaz oral, Will cu mîna sa a coborît jos spre buca ei stîngă și a strîns-o cu ardoare în palma lui caldă. Avea o bucă cu o simetrie a unui persic și cu un contur erotic ce dispărțea aceste două luni pline într-o egalitate perfectă!

   Brusc, Roza s-a suit pe mijlocul lui cu trandafirul ei moale, i-a scos organul genital din chiloți, l-a ridicat cu mîna ei și lent intrase în acest demon încordat...Ea era foc și gheață! Apă și aer! Era una cu respirația lui, cu pulsul lui cu mișcarea lui. Nu aveau nici un gînd separat! Erau o singură plăcere! O singură Senzație! 

  Cînd explozia lui Will era aproape de a atinge apogeul, rapid a întors-o pe Roza cu fundul spre el, în poziția Cățelușul! A intrat adînc în ea...Era ceva de nedescris plăcerea de intrare din spatele ei! Sînii ei se zguduiau de mișcările lui ferme! Părul ei era aruncat pe spinare și umeri! Corpul lui se topea în umezeala trandafirului ei! Ca un fruct tropical într-o cremă moale! Se simțea înăuntrul ei ca într-un extaz divin! Era capabil să rupă adîncimile iadului și să cucerească înălțimile raiului! 

   Cu o notă de orgazm, el termina-se într-o explozie fierbinte! Tot în acel moment, Roza atinse climaxul! Ambii erau împletiți într-un val de euforie extazică!!

  Cu un zîmbet satisfăcut, Will rupse-se liniștea cu o exclamație jovială: " Bună Dimineața Lumina Vieții mele!" 

   Cu o radiere de plăcere, Roza intrerupse-se gîndul lui și cu un pofticios sărut îl sărută pe buze și îi spuse: "Oh! Înger al Dimineții, îți mulțumesc!"

O Noapte Roșie cu Lună Plină

   Oare se merită de relatat o segvență a acelei nopți? O bucată din seara ceia? cînd Robert și Roberta s-au unit pentru prima dată într-un corp, într-un spirit? Nuștiu...Dar voi încerca să-mi relatez amintirea atît de clar, de parcă s-a întîmplat numai ce!
  Era una din acele Nopții cu cerul înstelat și cu o Lună Plină...Afără ploua calm, undeva departe se auzea niște păsări cîntînd....Într-o pădure la periferia unui sat distanțat și uitat de lume, într-o casă mică de pădurar, trăiau pașnic Robert și Roberta!
Nici unul n-a gustat din fructul dragostei trupești...Era prima lor noapte!
Camera era înecată în întuneric, doar cîteva lumînări iluminau patul de lemn. Pe pat stătea întinsă Roberta - era într-o haină de noapte de culoarea roz, pieptul îi era ușor deschis, cu o între-tăietură care scoteau la iveală sînii ei erotici! Picioarele îi erau goale, doar la mijloc erau acoperite de haina roză, era atît de scurtă încît se vedea trăsăturile lenjerii - o stofă fină de bikini de culoarea verde închiși. Stătea pe o parte, răzemîndu-se cu cotul de perna moale. Din spate, puteai vedea fundul ei semi-dezgolit. Avea un păr lung și bogat ca o fecioară, buzele ei erau de o senzualitate îmbătătoare, respira lent, de parcă cîntărea orice răsuflare. Umerii ei goi accentuau gîtul ei fraged și alb, un sîn ieșise din sutientul ei argintiu, era de o formă formidabilă! Atît de rotund și palid! Părea perfecțiunea sînilor afroditei!
 Robert era în fața ei...el tremura ușor din buze...avea doar un maiou alb care-i accentua corpul simetric, chiloții lui negrii erau strînși, ceia ce-i evidențiau fundul său elegant. Corpul său era de un bărbat ferm și armonios. O privea adînc în ochi pe Roberta! Parcă în ochii ei putea găsi răspuns la dorința lui înflăcărată de a o gusta total! Dorea să o aibă în întregime! Doar al lui! Doar numai el! Niemni să nu aibă parte din regina lui divină! Aparținea doar lui! El exista doar pentru ea! Gîndea doar datorită ei!
El ușor a atins-o cu degetele pe buze și i-a șoptit domol: E prima mea Noapte!
Ea i-a zîmbit ispititor și apropiindu-se de urechea lui, i-a răspuns: Știu, lasă-mă să te învăț!
Roberta a început cu mișcări calculate să-i sărute buzele lui însetate de extaz! Cu limba ei dulce aluneca ușor pe gîtul lui fierbinte! Îl îneca în sărutări fără de sfîrșit! Părea că nici n-are nevoie de aer! Era amețit de sunetele sărutului!
Ea la atras de gît și la împins pe spate. El nu putea rezista vrajei ei voluptoase, se dădea purtat de valurile ei. În timp ce ea îl îneca în sărutări fierbinți, el încet se îndrepta cu mîna dreaptă spre pieptul ei grațios. Fiind amețit de senzualitate, a băgat mîna sub haina ei de noapte...Cu mișcări rapide i-a cuprins sînii în ambele mîini, nu-i venea a crede că erau atît de moi, atît de fine, păreau că se topeau în degetele lui...Făcînd un efort decesiv, i-a rupt haina în două și a început să-i mănînce înfometat sînii ei erotici!
 Ea era dusă de atingerile lui, amețea de fiecare dată cînd el îi strîngea ferm sînii și îi mușa domol vîrful roz a acestor semiluni umede de buzele și limba lui.
 Dorind să-l guste mai adînc, Roberta cu mișcările mîinei stînga a început să alunece pe pieptul lui transpirat și fierbinte. Se cobora din ce în ce mai jos pînă și-a băgat mîna în chiloții lui negri.
El începea să-și piardă control asupra corpului său, nu mai era în stare să reziste acestei flăcări hipnotice. Cu o mișcare fulgerătoare, a întins-o pe Roberta pe spate, i-a rupt definitiv haina, a apucat cu ambele mîini lenjeria ei umedă și i-a aruncat pe plapuma moale. Cu un extaz nebun a început să-i sărute suprafața ghiocelului ei fin. Adînci sărutări, apoi își scoase limba umedă și se adînci în devorarea nectarului ei amețitor.
Roberta era cuprinsă de un fior total! O plăcere enormă îi topea corpul în mii de scîntei hormonice! Se simțea umedă trupește și spiritual, de parcă se adîncea în patul moale, atingînd apogeul senzației, i-a ridicat capul lui Robert de la floarea ei roșie și i-a șoptit dulce: Doresc să intri în firea mea acum!
Robert cu o eleganță amoroasă i-a deschis ușor picioarele Robertei, s-a lipit de pieptului ei transpirat, s-a lăsat pe deplin deasupra ei și cu o scurtă mișcare - a intrat moale înăuntrul Robertei!
Mișcările lui se intensificau cu fiecare penetrare adîncă, corpul Robertei reverbera în strigăte lungi de: AAA...aaa...AAA!  Mai rapid el intra, mai puternice erau strigătele ei! Se topeau ambii în această simfonie organică! Notele ei sonore îl făceau pe Robert una cu Corpul ei, una cu respirația ei! Nu era nici un gînd care să-i separe! Erau o galaxie de extaz! Zburau pe tărîmurilor erotice! Sufletele lor se împletise într-o singură esență! Erau umezi de extaz! Erau fierbinți ca focarul soarelui!
Ea îi apăsa corpul lui mai tare, să-i simtă în întregime bărbăția lui trezită. El nu se oprea din mișcări! Continua să-i adîncească plăcerea ei nestăpînită!
Brusc, ea la întors pe spate, s-a culcat deaspura lui și cu o intrare plăcută a început să-l călărească fioros! De parcă era deasupra unui animal necontrolat, mișca cu coapsele ei sus...jos, apoi iar sus, pînă ce auzise de la Robert un strigăt de orgazm! A simțit sucul lui cald în ea, simțea cum respirația lui se încetinea, culcîndu-se pe pieptul lui amețită de orgazmul ei multiplu, l-a sărutat profund pe ochi și i-a șoptit: Te iubesc cu fiecare parte a corpului meu!
Robert, după o muțenie de extaz, i-a răspuns: Doresc din nou!!!!....
   Noaptea se preschimba-se în dimineață,  luna era dusă dincolo de noapte, pădurea începea să se trezească din transul nocturn, iar din căsuța pădurarului strigătele de orgazm nu încetau să se răsune în întreaga pădure!
Numai Robert și Roberta știau ce înălțimi au atins în acea noaptea! Doar sufletele lor simțeau bucuria vieți! Numai inimile lor băteau în vibrații trupești! Era taina lor!
Și am eu oare dreptul să divulg această ceremonie intimă? Poate da, sau nu...Una știu cu siguranță - în acea Noapte Robert și Roberta au bătut la porțile eternități - și au descoperit adevărata unicitate a dragostei....

Un Somn Stins - O Lacrimă din Vis

    

    Roland stătea îngenunchiat în fața Reginei Dimineții. Era rezemat de piciorul drept cu mîna stîngă la pămînt. Fața sa era aplecată în jos, îi era greu să-și privească Regina în ochi. Se simțea gol cînd privea în adîncimea ochilor divini. 

    Regina Catherine îl privea de pe tron cu o blîndețe roială. I-a făcut semn să vorbească. Roland, Cavalerul Gărzii al Palatului Reginei, încet își ridicase fața spre tron, rostise: "Grația Sfîntă să va Ilumineze pretutindeni, O Regina Tărîmurilor Dacice! Am apărut în prezența Dumnevoastră pentru a vă spune că sunt nevoit să-mi părăsesc poziția de Cavaler în Castelul Dimineții. 

  Onoarea de Cavaler nu-mi permite să vă pătez cu umbra mea demonică! Nu sunt potrivit de a vă însoți pretutindeni! Meritați un Cavaler mult mai capabil și iscusit. Durerea provocată de răspunsul meu îl voi purta mereu în mine. Va fi ca un simbol al neputinței mele, a crimei mele fața de bunătatea angelică! 

 Dar mereu voi fi reflecția ta în oglinda sufletului! Voi fi mereu în gîndul Reginei mele! Departe de trup și inimă dar aproape cu mintea și sufletul! Voi șopti fiecare seară numele tău sacru!  Va fi rugăciunea mea în fața sfinților! Tu vei fi Icoana vieții mele! Altarul meu în Templul Sufletului! Coroana mea nevăzută! Voi fi rupt din Sursa ta de Lumină dar mă voi educa să trăiesc în întuneric! Deoarece se merită să trăiesc în beznă avînd în gînd Lumina ta Armonioasă!"

    Sărutîndu-i mîna Reginei, Cavalerul Roland s-a ridicat în fața ei, a făcut o plecăciune adîncă, s-a întors spre ușă și cu pași lenți se îndrepta spre ieșirea din Holul Reginei...

    Regina Catherine s-a sculat de pe tron și c-o voce răsunătoare i-a ordonat: "Să nu îndrăznești să-mi părăsești prezența! Mă auzi?! Eu sunt Regina ta! Ești legat de mine ca Luna de Cerul Înstelat! Privește-mă în ochi! Înțelegi? În Ochii mei! Ai curajul măcar să-ți ridici privirea în direcția mea! Nu-ți permit să mă părăsești! Dacă Onoarea de Cavaler îți interzice să te afli în prezența mea, atunci nu-mi pasă deloc! Tu ești Sabia vieții mele, scutul trupului meu! Armura inimii mele! Locul tău e lîngă mine! Întoarce-te și răspunde-mi acuma!!!

   Holul răsuna în pașii Cavalerului, mersul lui era a unei umbre frumoase în lumina dimineții! 

   S-a oprit pe o clipă....A întors capul spre Regină și cu un zîmbet lăcrimat a șoptit: "Sunt doar un vis, iar tu - Visătoarea acestui vis! Totul va dispărea cînd te vei trezi! Tu ești reală! Însă eu sunt doar o plăsmuire a minții tale imaginare! Eu dispar în neuitare ca Noaptea în Razele Dimineții! Iar tu ești asemenea Soarelui - crești în Amurgul Glorios! Ne vedem în visul următor! Adio..."

   Cu un strigăt de "Nuuuuuu" Regina Catherine se trezise transpirată în camera ei singuratică, repeta cu regret: "nu...Nu...NU....NUUUU!" Conșteintiza-se că într-adevăr visase...Pe obrazul ei gingaș o lacrimă se strecura-se lent...pe urmă două...trei....pînă ce un șir de stropi îi înecase fața în sarea amară, ce cădeau umede pe perna ei moale...

Chipul Dimineții și Aripile Nopții

     Putea ore întregi să privească la ea cum dormea. Îi plăcea să-i vadă pieptul semi-dezgolit, să-i 

observe pulsația lentă a sînilor - semilunile senzuale. Dormea dulce, poate chiar îi invidia pacea

ei organică - părul ei aruncat ca niște raze de soare negru pe perna moale, mîinele ei fragede

întinse pe pieptul delicios, picioarele ei subțiri și elegante aruncate peste plapumă. Respira 

atît de lent și rar că părea o icoană sculptată-n pat. Mirosul ei îneca camera într-o aromă

erotică. Își întorcea din cînd în cînd capul pe o parte, mișcînd domol buzele ei exotice. 

     Privind-o așa timp de o oră, îi părea de necrezut că o așa ființă inocentă poate rezista atît

de voios capcanelor lumești. Cu ce rîvnă-i bate inima! O Cerule! Cît poate să absoarbă o femeie

ca ea atîtea suferințe și dezamăgiri?! Și să continue să rămînă curată? Nepătată de glodul lumesc! 

     El era aproape un străin, totuși sinceritatea și încrederea ei l-a făcut să creadă că se știau dincolo de pînza vieții. Era uimitor cum de poate să doarmă? Cînd în adîncul ei se afla o povară

mai grea decît un munte și mai mistuitoare decît veninul unei fiare. 

     Chiar dacă ea dormea, el continua să-i audă vocea ei de nimfă - melodioasă, hipnotică, plină de vitalitate.

     Știa că poate să guste din ea, s-o devoreze în sărutări, să-i atingă orice particulă a corpului, s-o absoarbă în extazul complet, să se contopească pe deplin în nectarul trupesc! Da știa...ea singură i-a oferit acest Dar Divin...nu putea, nu putea să-i smulgă esența ei grațioasă! Era contra Codexului lui! Ar fi un sacrilegiu în fața Spiritului ei Angelic! 

     Îi plăcea s-o guste de la distanță, să o observe în orele de somn, să o simtă prin conversațiile lor nocturne. 

     Corpul ei era un adevărat Templu Venusian! De parcă sculptorii secolelor au cioplit-o dintr-o stîncă olimpiană iar pictorii antici au pictat-o în culorile astrale trupul ei pandoric, iar un Zeu Elenic și-a proiectat propria esență divină de a o însufleți în această Perfecțiune Glorioasă!

     Razele Dimineții începeau să-i cadă pe gîtul alb, părea că se trezește din paradisul ei de noapte. Își mișca corpul cu o lene amoroasă, ochii începeau să se miște mai activ sub pleoapele ei gingașe, inima-i bătea mai dinamic, spinarea ei se arcuia în întinderi de corp scurte...Începea cu adevărat să se trezească...

     Privind-o ultima dată, s-a întors încet spre ușa camerei. A deschis foarte atent ușa, a pășit ușor pragul și a dispărut în holul înecat în lumina oarbă a dimineții! 

     Cînd ea deschise ochii, observă între ușă și hol o umbră ce părea un chip de om, iar pe pereții holului se întindeau niște aripi ce păreau reflectate de acel Chip Umbros... 

VOINȚA ADEVĂRATĂ

Idea de Voință - (my own) - 

Te cobori într-o sferă mai restrînsă/solidă/limitată nu din motivul unei pedepse sau condamnări sau unei căderi supuse, dar din dorința/voința propriei alegeri. Nu pentru a salva pe cineva sau de a aduce adevărul divin. Dar pur și simplu de ați cunoaște adîncimile eului în toate aspectele sale nemărginite. Pentru ați extinde ramurile existențiale, de a lăsa totul, de a renunța la întreaga măreție roială pentru toiagul boschetarului. Asta-i gloria Voinței adevărate! Cînd nu încerci să te acomodezi sau să reziști schimbările exterioare sau interioare. Dar cînd singur devii schimbarea conștientă, atunci cînd acționezi dincolo de confruntare sau persistență! Arunci mantia cerească pentru coroana de spini lumească! Numai atunci poți atinge sfințenia cosmică! Devii întruchiparea Voinței Stelare și te preschimbi în Imaginea Astrală! Atunci Veșnicia devine un teren de joc galactic iar viața - o partidă de șah dualistic! 

RAVEN QUEEN

The Mirth of Flowers in your Glade
Like the Smell of Golden Honey,
Among the Lights of Stars undying
You Dance in Beauty of the Night.

Oh, Lady Spring from Emerald Tower
With Ruby Roses on your Crown,
Let your Grace adorn My Soul
Like Blue Ocean fills the Stream.

Raven Queen with Nocturnal Might
Descend upon My Dreams at Night,
Kiss My Lips with Gentle Whisper
And Show My Magic in your Eyes!

In your Presence I am God reborn
And Passing Time is Ever-Present,
In Short Breaths I Hold My Life
When Our Shadows Merge in One!

My Mortal Form you cast aside
And My Wings can split the Sky,
We Fly above this Twisted World
By the Power of your Sacred Word.

Rise My Love from Hidden Castle
Where the Demons hold your Will,
Call My Name inside your Temple!
Or I will Cry My Last Goodbye!

TEUTONIC DUTY

Burn the memories in Holy Fire
To cast the Past beyond Desire
And Fly again above the Life
To be the Wave of Light Tonight!

I earned the Riches of blind Youth
And Heavy Wisdom of the Ancients!
Now I Rise to break the Sigils
With My Oath of Priestly Order.

The Call of Spirit in My Dreams
And the Path of Sacred Truth,
The Time has come to leave behind
My Home, My Peace and Cursed Love!

Come! The Knights of Celestial Fire!

From Eight Corners of Mundus-Temple
Those with Hearts from Arctic Stars
Take your Cloaks of Golden Lion
And Silver Swords of Crimson Moon,
Put your Armors from Dragon Magick
With Crystal Shields of Diamond Phoenix,
The Voice of Fate from Icy Mountains
And Cries of Hope beneath the Tombs…
Heed your Duty! I Call your Names!
To Fight Together in Hidden Realm!
The War of Titans, Gods and Men!

The Gift of Choice We all possess
Few can See the Threads of Life…
Only at the End of every Age
We turn the Cards of Purple Mage.

With Words of Blood We are Alive
On Broken Bones We walk with Joy
We Laugh Today with sweet Madness
When Our Soul is Lost in Sadness…

Let the Wind of Galactic Spring blow!
And the Holy Water of Changes flow!
Rise from Hypnotic Winter Slumber!
To take back your Immortal Amber!   

TENEBRA LUX

Lord of Night above the Light
Tell me if My Time is Right
To fly like Wind between the Stars
On My Planet free from Scars.

Where the Sun like Golden Flower
Shines on me with Astral Power
And the Moon like Silver Tree
Covers me with Blissful Sea.

Lady Love from Diamond Castle
Help me Solve this Broken Puzzle
Give your Half for Our Dreams
And I will Wipe your Mortal Sins!

Father WILL from Highest Mountain
Bound by Fate in Chains of Time
Wake My Spirit from Curse of Life
With the Flame of Gods Renowned.

Mother Earth with Crown of Ether
May your Roots go ever Deeper
Please, forgive My spilling Blood
That drowned your Hope in Crimson Flood!

Fairy Queen from World of Music
Let your Voice Call My Name!
Sing and Dance in Royal Garments
On My Grave in Glade of Kings!

NOS FEARATUS MAGUS

Fallen Pride has Wings of Freedom
Not Libertine Feathers of Calling Duty.
Bring the Sword of Silver Moonlight!
And Crimson Shield beneath decayed Blight.
The Warmth of Tears upon Her Silent Grave
I gave with Drops of Frozen Blood in Vain...
The Rainbow Path to reach The Highest Star
Is guarded Day and Night by Vigil Atunar.
Above this World I seek your Pure Soul,
I will clad Myself with Smoke and Shadow
To bind My scattered Essence in Holy Darkness
And save Your Heart from Wicked Prison!

The Spark of Life is Waste without Conscious Living
When Royal Blood is blocked in Depths of Wisdom.
You gave me All I need but still I Lack the Grace of Kings
Tied to The Cliff of Destiny like Titan inside the Rings!

HERMETIC BLASPHEMY

You can Hate, Blame or call Me Traitor!
I knew the Price, They gave me Warning…
My Tongue was Sealed, My Mind was Bound
I craved for Primal Breath instead of Power.
They gave Me Tools of Old and Tomes to Cover
Forever Lost and Free, without Work or Hunger
”Azure Coven” under Arching Dome – My New Home.

The Astral Nymphs of Lockya with Crystal Bodies
Their Fiery glare burns My Heart in Lust unknown,
I Hide The Sensual Web from Violet Passion
But Gods are Laughing at My Will to Last!
I seek The Snake of Wisdom, beneath this World
His Sacred Venom can fill My Blood with Light
I Cry in Vain – there is no Way - to be the same.

SERPENT’S COIL

I fought My way between the Stars
The Time like Sand – was plentiful,
I took the Banner ,,Live Alone”
And burnt the Words of Past Regrets!

She said to Me with Notes of Sadness:
”You must go on, I will stay behind
Take your Rod and Walk the Path
My Dreams will Guide you in the Night,
Look inside when Hope will Fade
And don’t forget My Gift to you,
The Pain of Love - cheap Price to pay
For the Chance to Fly again...”

Thousand Steps to reach My Throne
And just One Fall – to Lose it All!
That’s the Glory of Will Unbroken
And the Doom of Serpent Woken!

ECOUL VEȘNICIEI

Ce se întîmplă cu noi? Nuștiu, poate problema e în viziunea mea asupra vieții și a lumii? Totuși ceva se petrece în perceperea oamenilor. Parcă suntem pierduți, rătăciți în griji neînsemnate și dorințe temporare. Nuștiu cum să explic, multe gînduri mă duc la esența familiei noastre, la destinul omului în întregime. Poate prea mă gîndesc la un nivel macro-metafizic. Simt că suntem din ce în ce mai împrăștiați, mai distanțați de firea noastră adevărată. Știu că fiecare avem necesități, probleme, scopuri însă intuiesc că deasupra acestor jocuri vitale, fiecare se întreabă ceva mai înalt, ceva mai bizar, o curiozitate enigmatică.
            Necesitatea de a scrie mă consumă permanent, nuștiu de ce. Dacă e o necesitate de comunicare atunci cred că e una monoloagă, adică cu mine însumi, cu universul meu interior. Eu comunic zilnic cu diferite persoane, manifest această necesitate socială. Însă Eul meu are nevoie de o conversație intimo-solitară cu sfera mea cosmico-intelectuală. Procesul cunoașterii pare din ce în ce o joacă de simboluri și idei temporare, ceva dinamic, nestabil. Mă frămîntă o aspirare necunoscută, o desfășurare potențială, ceva nerealizat, oprit în manifestare. Oare e posibilă pacea cu sinele, cu existența continnuă? Chiar dacă să-mi satisfac fiecare plăcere, capriciu, dorință, unde-i garantul că voi fi împlinit pe deplin? Recunosc că experiența e un element indispensabil în cunoaștere și creștere interioară. Cunoașterea teoretică e doar jumate de drum, completată prin practică posteriorică. Sistemul dualistic e atît de confuz, rătăcitor, schizofrenic. Mă simt dilatat în sute de forme și expresii. Nu doresc să mă identific doar cu un element interior, cu o posibilitate. Vreau să mă transform în toate manifestările posibile simultan. Totul pare că se unește într-o imagine clară, totuși e încă sumbră, schimbătoare. Ce lucru neînsemnat – într-o unitate de timp și spațiu – eu stau și scriu tot asta, iar în întregul potențial cîte expresii se desfășoară...Mă omor singur pe mine cu povara transcedentă, cu cunoașterea ciclică iluzorică, trecătoare.
            Nu mai țin minte de unde s-a început conșteintizarea propriei existenți...pare umbre de veacuri. Mă mutilez prin căutări deșarte și vise romantico-fantastice. Eu mă manifest ca un fățarnic teatral, singur nu mai știu ce sunt, m-am adîncit în măștile lumești. Nu mai pricep nici proprile gînduri, nu sunt ceia ce gîndesc...nu! Sunt ceva de dincolo...Am uitat inocența copilărească, cîndva eram om...acuma doar un monstru ascuns sub o mantie sanctificată. Cuvîntul și Vorba îmi sunt ca niște obstacole, ca niște grate mentale, ceva sintetico-diabolic. Care parte din mine e aproape de mine însumi? Adevăr paradoxo-cognitiv. Somnul și-a pierdut farmecul dulce, mîncarea nu pare atît de nutritivă, aerul e plin de frenezie emoțională, dorințele - atît de scurte, schimbătoare...
            Nu mai sunt persoana de ieri și nici nu voi fi ceia ce voi deveni mîine, doar trec prin reflecțiile oglinzilor zilnice. Ei îmi răspund: ,,Schimbă-te!” de parcă sunt constant...Calea vieții mele e întunecată de acțiunile cognitive, de aspirările interioare, modificate de caracterul meu dinamic. Încercarea de a îmbrăca avatarul lumii sentimentale mă îneacă mai tare în valurile psihotice a minții. Cînd încerc să mă explic singur pe mine, pierd acea nuanță revelatoare ce mă mistuie permanent. Fug după umbrele străine pe cînd a mea aleargă odată cu mine. De parcă ar fi vreo diferență dintre realitatea subiectivă și cea obiectivă, doar o altă față a pătratului existențial.
            Ce frumos e procesul gîndirii...chiar și dacă nu mă satisface, mă înalță deasupra prejudecăților obișnuite. Blestemul meu e în abundența interioară și în curiozitatea nestăpînită. Nu mai simt farmecul trăirii, acea mirare ignorantă ce mă înălța spre cunoașterea satisfăcătoare. De parcă aș bea apă din rîul fericirii fără a-mi potoli setea necontenită...

O Sancta Voluntas!

One Day I fell on a Narrow Path…It led me to a way down, deep under the surface of this Earthly Light. Never try to reach the stairs that lead you UP! It’s a Mirage! You must be on a lower ground to believe that you need to climb up. I went so deep that The Light was just a memory in the back of my Mind. Every Night I dived deeper until the Veil of this World faded in hours of Sleepwalking. IT waited for me on the other side of Darkness…I was Lost between twisted thoughts and Labyrinthine Space, there, among the buried Tombs of Madness and Atavistic Lust…IT lurked behind my Ignorance and Unknown Folly!
          This Shapeless Shade chased me until I forgot who I was and where. I fell on my knees, broken, the Body wanted to die, my Mind drifted above the never-ending Void and my Empty Heart cried for the Lost Will of Soul! And in that very moment I was forever changed…
          You must find your way! Do you hear me?! YOUR WAY!
What is Dream-Rift? You must see for yourself!
          I am on my way there…I will stay here for a while and after that I will be gone from this Form-of-Being. I will be near you, I will guide you when you will feel alone and lost.
          Don’t be sad…It is My Destiny, My Choice, My Way!
          I said to you that I will sacrifice Everything! No matter the Cost!
          Please, Smile! I like when you Smile!
          Your Face is so Bright!
          And Your Eyes – Divine!

CLOAK & DAGGER

With My Touch you burn like Summer
The Flame of Magick in your Hands,
We carve the Runes in Silver Meadow
Like scattered Stars on Hallow Land.

Leaves of Autumn in your Hair
Like Golden Rays upon your Head,
Among Two Trees I hold you tight
With New Moon inside the Night.

Senseless Hope with smell of Winter
The Space around – Spikes of Ice,
I drink your Potion like Sweet Wine
In Lonely Hours of Cold Midnight.

In your Kiss the taste of Spring
Like Water Lily on My River-Heart,
I took your Cloak to Hide My Essence
And your Dagger – To Guard My Soul.