Singurătatea

Cine știe ce suferinți și patimi suferă în sine fiecare fată? Ce furtună interioară poartă fiecare din ele? Cît de tare nu am încerca de a le înțelege, cunoaște, dezvălui...totuși nu vom izbuti. Această poezie e o viziune personală asupra unei ființe singuratice - femeia.

Te trezești cu larimi dulci din a visului voință

Că din nou ai înviat în astă lume fără simțuri.

Te privești ca printr-o sticlă ce-ți reflectă gîndul surd

Și încerci de a mai crede în vocea ceia din trecut

Ce-ți părea atît de dulce din gura celuia tăcut.

Hoinărești pe calea vieții cu zîmbetul amorțit,

dar cui îi pasă de durera ce o porți mereu în gînd?
Numai cerul și copacii te privesc în suferinții
și-ți șoptesc mereu în gloată ca să înceri de la început.

Chiar de încercară lumea oarbă să-ți ofere dulci speranțe

tu le zîmbești ca o mireasă sau îi privești cu aroganță.

Iar cînd liniștea te prinde în tăcerea inimii

Tu suspini din nou în lacrimi, încercînd de a dormi.

Cu ochii închiși de oboseală, tu plutești în fantezii

și îți creezi din gînduri goale acel tărîm necunoscut,

ce în lumina dimineții se strecoară nevăzut...

Te-a văzut oare vreodată cineva că-ți este trist?

Că în orele de seară viața îți pare suferinții?
Și că clipele din noapte sunt doar niște agonii?

pentru sufletul tău veșnic ce în trup se odihnește,

De a-ți reminti prin a ei formă că tu ești stăpîna lumii

că numai dragostea te înalță, numai ea te face Una.

Se strecoară o lumină în geamul tău înlăcrimat
și din nou coșmarul vieții te consumă neîncetat.
Ai uitat de a zbura în a cerului albeață, ai uitat...
ce înseamnă zîmbet, vorbe dulci pe buze roșii,
Ce cîndva numeai tu Viață, însă acuma suferinți.

Te întrebi mereu pe sine în glas:
,,E destinul meu de a rătăci în gînd?
Ca vîntul rece printre munţii goi și triști?
Ca mii de flori ascunse în uitare?"
Şi suspini cu-n ţipăt de sirenă
La acel chip dorit, dispreţuit de tine.

În umbra acestei lumi tu îți ascunzi iubirea,
în ochii tăi de toamnă se îneacă luna argintie
Totul pare un pustiu de visuri și speranțe
Unde încerci de atîtea ori să mai crezi că poate
Mîine vei privi din nou cu un zîmbet la această viață...   

Imagine

O contopire a naturii, cu sinele, cu gîndurile, și cu suferințele într-o imagine de noapte, care formează împreună ceva contradictoriu, neînțeles dar în același timp ceva atît de cunoscut.

Pe cerul negru de noapte și de gînd

Se aude un fulger pierdut în vid

Și sunetul acestui semn cerec din nou

A tulburat în lacul nemișcat ca un ecou
Un val sonor, un strigăt mut de dor.

În acel lac stropit de raza lunii

Plutea o frunză din trecutul toamnei
ruptă de soartă din copacul eternității

spre malul rece a fost suflată de vînt

și s-a culact în nisip oprită de timp.

Pe margine de lac stăteam în gînduri

acoperit în umbra unui munte trist, 
priveam la albastra boltă fără margini,

cream pe cer din stele chipul tău iubit

ce a rămas pe veci în mintea obosită.

Mirosul nufărului alb mă îmbată iarăși

și cad pe iarba rece ca un spic de grîu

învins de proprile semințe a greutății

și-n astă liniște uitată vîntul iarăși

trimite un nor de visuri neîmplinte.

Ca petalele de flori ce se închid în noapte
așa și ochii mei de suferinți se închid în lacrimi,
și întunericul din mine parcă se îneacă încet
într-o rază de lumină dinspre răsărit
ce a lăsat în mine gîndul: ,,ai speranță”...

Blink

Poezia o dedic celora ce și-au găsit Cavalerul sau Regina în acest tărîm al viselor...cu ,,Ziua Îndrăgostiților”

In the hours of the night

When the World is dreaming

Only you and I in Light

of the Moon we waiting.

In the silence we are looking

at this pale light of Stars

and in the shade of our bodies

We are smiling all the time.

Your eyes like pure crystals

shines in your fairy face

And your hands of early winter

touching my flaming heart.

In the lake the swans are leaving

in their little heaven-place

Where they can enjoy this beauty

for an hour, maybe less.

And this picture of the Night

is still in our thoughts

But this World with cruel time

never let Us free again...

If this moment is a Dream

and you are Illusion,

Please My Love, don't let me fall

to wake up in tears.

Let us walk in Neverland

and fly above the mountains,

Where the sky will be the Earth

Just for Us, no others!

Where the sound of our voices

will create in empty space,

Long forgotten Lands of Old,

Place of Wonder, Paradise.

You - My Queen and I - your King

and then through Light of Time

we will see the beauty

of our eternal Lives.

In the sky the Sun is rising

and the Night is fading now...

The Moon is sinking in the water

and birds are waking in the trees.

You will look then in my eyes

in their darkness like the night

and with your voice in the wind

you will whisper:,,It's just a Dream''...