Chemarea Zeilor uitați

Stau în Mijlocul Pădurii
Și vă chem din amintiri -

Tu Zeița Lumii Noastre,
Vraja Lunei Nocturnale
În Apele ce ne-nconjoară
Pe Pămîntul Roditor,
Te chem acuma în fața mea
Să apari în orice formă.
Cu glasul tău de mii de veacuri
Să-mi rostești tu Calea Mea.

Te chem pe tine Zeul Soare
Stăpînul Lumii Animale,
Conducătorul Inimii Umane,
Prinț a Luminei Creatoare.
Te chem din Adîncurile Lumii
Să mă ghidezi prin revelații
Să-mi dezvălui Înțelepciunile Uitate
Să mă-ncoronezi cu Datinile Adevărate!

Vă chem pe voi, O! Zeii Noștri!
Ce v-ați ascuns de ochii noștri,
În adîncul Munților Măreți,
În Ecoul Apelor Spumoase.
Veniți acuma, nu întîrziați
Ruga mea înflăcărată mi-o ascultați,
Doresc să aflu tot ce-i vechi,
Să gust din viața îmbelșugată!