AȘTEPTAREA

Această poezie este adresată ființei celei mai dragi și celei mai scumpe care mi-a dezvăluit lumea iubirii și a amorului... Care ma făcut să cad pradă în mîinele dragostei...dar numai pe o clipă, după care căile noastre nu s-au mai intersectat...

La miezul nopții, în tăcere
Mă gîndesc numai la tine
În amurgul dimineții,
Eu aștept ziua de mîine.

Ne desparte numai timpul,
Cu ale sale clipe lungi
Ce ne face să visăm
Acel moment, acea întîlnire…

Somnul dulce nu mă prinde
În ale sale pînze lungi,
Nici chiar lipsa de putere
Nu mă poate doborî.

Vraja dragostei mă poartă,
Prin valurile de plăceri,
Mă îneacă în suferințe
Și mă face să aștept.

O! Fată cu părul de noapte !
Cu mii de stele în ochii tăi,
Te privesc în așteptare
Și te rog să fii a mea…

Nu port în mine nici o vină,
Că te-am iubit de la început
Și că clipa fără tine,
N-are nici un înțeles…

N-am știut că în viața aceasta
Pot să mă trezesc în vis
Și privind la tine în față,
Să mă simt ca-n paradis.

Fii a mea măcar o clipă,
Ca s-o întind la infinit
Și mereu să fii cu mine
Măcar pe o veșnicie…