Ce minunat că avem în această lume fete frumoase și gingașe, care fără de ele nu am putea exista. Această poezie o dedic genului Femenin care întodeauna a fost și v-a fi o taină pentru mine...
Cine ești tu,
o minune?
O! Fată cu chip de înger!
Ai cazut din armonie,
Pentru inima mea goală,
Ca s-o umpli cu a ta lumină!
Să zîmbesc din nou cu tine.
Ai cazut din armonie,
Pentru inima mea goală,
Ca s-o umpli cu a ta lumină!
Să zîmbesc din nou cu tine.
Am crezut că ești un vis,
Ce-a uitat să se trezească
În lumina dimineții...
Dar cînd m-ai atins pe frunte,
Cu ale tale buze reci,
Am simțit din nou în mine,
Acel Fior, acea Plăcere...
Ce-a uitat să se trezească
În lumina dimineții...
Dar cînd m-ai atins pe frunte,
Cu ale tale buze reci,
Am simțit din nou în mine,
Acel Fior, acea Plăcere...
Vocea ta ce dulce
sună,
Mă doboară în plăcere,
Ochii tăi ca două stele,
Mă privesc prin amintiri,
Cînd doresc să uit de tine...
Mă doboară în plăcere,
Ochii tăi ca două stele,
Mă privesc prin amintiri,
Cînd doresc să uit de tine...
Un rîs de-al tău Ispititor,
O privire neînsemnată...
Oh! De ce?
De ce anume tu
Mă înnebunești cu a Ta privire?
Am crezut că voi cunoaște,
Taina ta ce-o porți în tine,
Ce se ascunde în privire,
În glas, pe buze și în gînd...
O privire neînsemnată...
Oh! De ce?
De ce anume tu
Mă înnebunești cu a Ta privire?
Am crezut că voi cunoaște,
Taina ta ce-o porți în tine,
Ce se ascunde în privire,
În glas, pe buze și în gînd...
Că nu pot să te cunosc,
Să-ți ating misterul vieții.
Ai Fost și Ești tu pentru mine,
O Enigmă și atît!
No comments:
Post a Comment