Cu paginiile cărții ați creat- elevul.
Cine este demn să vă învețe?...
Prin curajul literelor ați atins cunoștința
Sacrificînd fără preț timpul pentru noi.
Cedînd în fața aniilor totul, pentru suflete flamînde.
Totuși umbra indiferenții am ales,
Îndelunga tăcere m-a distrus,
Glasul gînduriilor mi-au acoperit Lumina.
În înțelepciunea dumnevoastră am găsit plăcere
M-ați îndrumat și m-ați schimbat prin Carte,
Grăuntele cuvîntului ați semănat în mine
Adînc în suflet a încolțit Speranța.
O, cîtă dragostea și muncă neîncetată
Jertfește profesorul pentru noi,
Dar eu macar n-am zis vreo dată:
,,Vă mulțumesc!!''
Și îmi pare astăzi foarte rău
Că n-am învins mîndria vieții.
Mustrarea dulce a dumnevoastră
Izvorul viselor curate,
Își lărgește calea-îngustă
Din lacrimile întirziate…
Cine a înțeles din cartea aceasta?
N-a sa uite niciodată!
Flacăra ce arde-n noi,
Zămislită de înainte,
A purtat în sine un nume-
Sol al Vieții – Profesor.
Am dedicat această poezie profesoarei și dirigintei mele- Spătru Natalia, care ma susținut în clipele critice a disperărilor sufletești, mă încuraja cu frazele înțelepciuni literare și a crezut în mine atuncea cînd nimeni nu credea. Deasemena sincere mulțumiri profesoriilor vieți mele care ,,M-au îndrumat și m-au schimbat prin Carte” .