Stătea ore întregi în proprile gînduri, plutea undeva departe de lumea asta solidă. Acolo unde-l duceau fanteziile nu erau acele stări adînci, acele chinuri cognitive ce-l mistuiau aicea. Nu...nu era nici frică, doar sfere abstracte, neclare, dinamice.
Finisîndu-și mica sa călătorie, a deschis ochii privind cu plăcere frunzele copacilor ce tremurau sub vîntul cald de vară. Dorea să plîngă, nu cu lacrimi dar cu un plîns interioar, sufletesc. Ochii săi albăstrii sclipeau în razele subțiri ce străbăteau sute de frunze verzi. Zgomotul naturii îl adormea în tăcerea zilei călduroase.
Imaginea acelei feți îl urmărea în această liniște singuratică. Făcea niște semne neclare cu vîrful piciorului drept, parcă încerca de a-și reaminti ceva atît de cunoscut, pierdut memoriei sale conștiente. Era chipul lui Animatronic, ceva mai mult, dincolo de corp...
Pe suprafața de marmură palidă, într-un loc despărțit de spațiu-timp față de Animatronic, Grimma stătea întins fără vreo mișcare vizibilă. Buzele sale rosteau ceva neclar, se deslușeau doar cîteva cuvinte surde. Mintea-i era goală de valurile gîndurilor, întreaga sa focusare se concentra-n bezna simțurilor.
În atmosfera decadentă a anotimpului plutea o plictiseală totală. Chiar dacă se afla în acest amalgam natural, Grimma nu făcea parte din acest spațiu dimensional. Surîsul său frenetic îl trezise din cufundarea interioară.
Deasupra lui, cerul părea o cupolă fosforică ce-i oglindea pacea nemărginită. Era singur, împreună cu minionii spiritului său. Setea de a izbucni într-o acțiune reflexivă, îl făcea să-și întrerupă starea sa statică. A sărit inconștient pe treptele monumentului rece...
Pe aleea îngustă a parcului întunecat de arborii bătrîni, Animatronic mergea într-un ritm neordinar: mărinduși pașii cînd își crea spctre energetice și se oprea cînd își finisa procesul său creativ. Mîinile sale emanau ceva cristalin, o luciditate uimitoare, care-i acoperea întregul chip. Concentrînd această energie eterică într-un punct proiectat, și-a desprins perceperea într-un plan necunoscut, știut doar esenței sale unice.
Simțindu-i schimbarea spiritului, Grimma s-a descompus în cele patru elemente, pentru a-i identifica mai ușor urmele energetice. Constatînd că a trecut în manifestarea dimensiunii sale mai înalte, l-a lăsat să-și prelungească singur expresiile lui existențiale. Transformîndu-se în chipul său preferat, Grimma se îndrepta spre locul său idilic, acolo unde materia e în forma sa pură, în armonie cu spiritul său...Privind amintirile acestei vieți scurte, a rostit ultimele cuvinte revelatoare: ,,Împreună, în haosul solid, ne-am găsit în mizeria perfecțiunii”.
Dedicat Spiritelor regăsite
