Trezire

Sunt niște perioade cînd parcă aștept ceva, dar nuștiu ce. Sau încerc de a mă înțelege prin diferite metode cognitive dar mă cufund mai mult în sine. Totuși fără nici un motiv logic - aștept.

Mă înec în somnul dulce ca un gînd
ce se pierde în valul negru, în adînc...
De a pieri ca o nălucă într-un abis
fără speranță, fără nici un vis.

Mă lupt cu umbra dintr-un gol uitat
unde caut în întuneric ca un orb
O lumină aurie printre mii oglinzi
ce reflactă doar iluzii, numai suferinți.

Mă ascund în sunete din alte timpuri
ca să lupt cu vechi iscoade ale minții
Să-mi găsesc din nou plăcerea-n mine
pierdută în fapte, în dorințe străine.

Mă îmbrac în tainele culorii negre
spre a atrage razele din infinit,
Să gust din forma fiecărei umbre
și-un punct ascuns în Univers să fiu.

Mă trezesc în a trupului căldură
de a juca o scenă din trecutul lumii,
apoi cînd totul cade într-o uitare
voi adormi din nou în adînca așteptare...