Destrămări

Se zbat în mine multe gînduri
Fiecare cu a sa dovadă,
De a fi crescute prin acceptare
Sau negate prin uitare.

Exist doar carne și oase
Dar nu sunt nici una,
Sufletul se înalță-n sus
Iar corpul mă îngroapă,
Lumea mă omoară-n griji
Pe cînd infinitatea mă renaște.

Liniștea îmi oglindește Eul
În viață mă privesc pierdut
Și plîng...căzînd în sine
Sau rîd ca un nebun.

Orele mă îneacă-n somn
În somnul dulce, fără saț
Să dorm aș vrea o veșnicie
Să plutesc în fantezii...