Speranța

   Înteresant să observi lumea din alt unghi de vedere, să o urmărești dintr-o poziție mai înaltă. Zi de zi privesc prin geamul autobuzului, cînd acesta mă duce la lucru. Văd o mulțime de oameni, care la fel ca și mine pleacă în aceeași direcție, știind foarte bine locul și ora exactă de sosire. Pe fețele lor poți citi diverse sentimente ca ură, dezamăgire, fericire, iubire ș.a. Le observ toate acestea după privirea ochilor, asemenea unor oglinzi ce reflectă lumina sufletului ascuns.

    Însă indiferent de starea lor emoțională sau sufletească, fiecare privire reflectă întodeauna- Speranță. Acea speranță ce generează aceste presoane să se scoale și să plece la serviciu și de acolo înapoi acasă, unde pe o clipă sunt liberi de munca zilnică a vieți.

   Nimeni nu poate să distrugă speranța altora, ei pot doar să creeze o iluzie unei speranțe pierdute. Dacă n-ar exista speranța, demult ar dispărea lumea aceasta. Fiecare e în căutarea aceste-i lumini dorite, însă nu toți o găsesc, deoarece se las amăgiți de iluzia speranței pierdute. Adevărat ce spun filozofii: ”Fiecare zi e o înțelepciune, ce se ascunde după măștile teatrale a vieți.”

   E tragic că mulți își pierd speranța. Ochii lor reflectă numai disperare și dezamăgire. Odată căzuți în întunericul suferințelor, ei nu mai găsesc pacea lăuntrică. Chiar dacă încearcă să distrugă lanțurile indiferenței, nu o reușesc, deoarece ideea eliberări este cauzată de frică și durere, dar nu de voința proprie de eliberare.

   Nu-ți pierde speranța niciodată, căci în ochii tăi lumea v-a părea pustie și sumbră, iar dragostea rece și dureroasă. Mereu te vei ascunde de umbra trecutului, vei privi viitorul cu indiferență, iar prezentul- o joacă de gînduri cu fapte deșarte...