Care este frica mea?... Des îmi puneam această întrebare cînd în liniștea zilei, gînduriile nestăpînite îmi cucereau cugetul. Totuși dintr-un șir de răspunsuri am ales frica de închisoare, nu în sens de arestare sau pedeapsă, dar de izolarea totală a vieții. Aflat într-o celulă îngustă, fără lumină și fără ieșire, unde lumea mea constituie patru pereți, cu o gaură mică prin care trece o rază oarbă de lumină și o pustietate de gînduri, ce necontenit izbucnesc în mintea înlănțuită.
Cu timpul această încăpere devine universul meu existențial, refugiul, plăcerea, viața și locuința suferințelor spirituale...În fiecare clipă să auzi căderea grea a picăturilor de umezeală, care din ce în ce răsună mai tare în mintea tulburată. Începi să vorbești cu tine însuți, creîndu-ți un labirint de întrebări fără răspunsuri, ce mereu caută ieșire prin prisma acceptări acestora. Ucizi timpul cu speranțe deșarte ce par atît de reale, dar în sfirșit înțelegi...doar niște visuri priedute-n suflet.
Ore întregi să-ți auzi proprile voci lăuntrice, să vezi numai pereți goi și negri care îți îngustează spațiul de fiecare dată cînd te gîndești la libertate. Iar bătaia inimi îți distruge liniștea moartă a camerei. Izolîndu-te de lume, te pierzi în întunericul imaginației, începi să confuzi ficțiunea cu realitatea, negînd prezentul prin acceptarea viitorului ireal.
Clipele devin o veșnicie, momentele vieți perecedente dispar în valurile uitări, ca niște stele care în urma căderi lor lasă o scînteie de lumină. Pentru a-ți alunga proprile gînduri, începi să numeri fiecare mișcare a corpului tău, fiecare piatră clădită, orice linie sau punct de pe pereți îți sustrage atenția, devii un tot întreg cu acest spațiu limitat. Timpul îți mistuie tinerețea, te face dușman cu tine însuți creîndu-ți un ,,eu” iluzoric prin care îți accepți slăbiciunea, justificînd-o prin superioritatea acestuia.
Frica devine o plăcere care naște gîndul morții în golul inimii ce pare atît de dulce...și în sfîrșit moartea- o eliberare fizică de închisoarea vieții.
Cred că este frica mea psihologică care ca și orice frică are o cauză, un motiv ce se ascunde în întunericul amintirilor....
No comments:
Post a Comment