Răscolind trecutul vieți mele, am găsit nenumărate clipe ce au trecut prin mine fără a conștintiza importanța lor. Dorind de a reînvia din nou aceste momente, am compus această poezie pentru alinarea timpului ce s-a strecurat foarte rapid fără ai prețui posibilitatea de a-mi trăi clipa...
De ce am grăbit eu anii,
Ai vieți dulce clipe?
Privind numai înainte,
Cedînd fără regret...
De ce am grăbit eu ore,
La lecțiile de școală?
Dorind să fug acasă,
Să uit de restul zilei...
De ce am grăbit eu zile,
Ai copilăriei aventuri?
Acum doar numai gînduri,
Din vechile amintiri...
De ce am grăbit minute,
Cînd vocea mea din suflet,
Șoptind mereu în glasuri,
De timpul trecător?...
De ce am grăbit eu clipe,
Cînd vraja pînzei albe,
Mă ridica pe vîrfuri,
În brațele iubirii?...
De ce am grăbit eu totul,
Acum cînd e tîrziu?
Doresc să schimb trecutul,
Să merg din nou înapoi...
De ce grăbesc acuma,
Visul meu cel dulce?
De parcă am o șansă,
Să încep de la început...
Voi grăbi întruna,
Totul fără rost!
Cred că-i cursa vremii,
Ce n-o mai schimb nici eu...
Aşa e Timpul !
ReplyDeleteTrece şi Trece Fara ca Să Observi